Interviu

Cu ceva timp in urma va invitam sa participati la un interviu colectiv alaturi de Alin Totorean, care se afla in Etiopia. Intrebarile voastre au ajuns la el si ati primit raspunsurile pe care le asteptati de la mare distanta. Interviul in totalitate va fi publicat in al doilea numar al revistei Experiente culturale. Acum voi reproduce doar cateva raspunsuri si va transmit urarile de bine din partea lui Alin, care va povesti la Scoala de vara de fotografie experiente inedite. Astept in continuare intrebarile voastre.

Ana-Maria Lungu (Pascani): Credeti ca daca celelalte tari nu v-ar mai putea oferi locuri pentru expeditii, Romania ar putea sa o faca?

ALIN TOTOREAN: Romȃnia nu are spații sǎlbatice prea vaste, ȋn care sǎ poți face adevǎrate expediții. Sunt și la noi locuri neumblate, bune doar pentru scurte aventuri și pentru a evada din stresul cotidian. Marile tǎrȃmuri sunt ȋn alte pǎrți… și ȋncǎ mai au de oferit din punct de vedere expediționar.

Ana-Maria Lungu (Pascani): Care este locul in care v-ar placea sa va stabiliti la batranete?

ALIN TOTOREAN: Mi-ar plǎcea Bolivia, pentru cǎ are o naturǎ extraordinarǎ – ȋntȃlnești de la pǎdurea amazonianǎ pȃnǎ la ȋnǎlțimile Anzilor, de la zone deșertice la rȃuri vijelioase, iar oamenii buni și liniștiți reprezintǎ un conglomerat etnic bogat ȋn culturǎ și tradiții.

Ana-Maria Lungu (Pascani): Unde nu ati ajuns, dar v-ar placea sa ajungeti?

ALIN TOTOREAN: De mult visez la China…Mi-am și creionat traseul unei mari expediții ce m-ar duce peste munți de peste 7000 m altitudine, ȋn deșertul Takla Makan, dar regimul politic de acolo cu siguranțǎ cǎ nu mi-ar ȋngǎdui libertatea de care aș avea nevoie pentru a-mi realiza planul. Mai aștept cu speranța cǎ viitorul poate va schimba situația.

Ana-Maria Lungu: Ce v-ar putea face sa renuntati la aceasta pasiune?

ALIN TOTOREAN: Doar un accident care m-ar țintui locului m-ar face sǎ renunț la calea pe care am pornit-o. Atȃt timp cȃt mǎ voi putea mișca, voi merge mai departe…

Andreea Cuibar (Onesti): Care sunt criteriile dupa care va alegeti destinatiile?

ALIN TOTOREAN: Fiecare destinație aleasǎ trebuie sǎ fie de referințǎ… sǎ aibǎ niște trǎsǎturi ce fac ca zona sau locul ales sǎ iasǎ ȋn evidențǎ, natura sǎ-mi ofere condiții fizico-geografice unice, iar cand caut sǎ ajung printre oameni, aceștia sǎ aibǎ o culturǎ, tradiții și un mod de viațǎ cu totul aparte.

Ancuta Feier (Onesti): Ati simtit vreodata ca trebuie sa abandonati expeditiile?

ALIN TOTOREAN: Ȋn expediții, ȋn momentele de singurǎtate, mǎ mai duce gȃndul și spre siguranța și confortul de acasǎ, dar nu mǎ macinǎ intr-atȃt ȋncȃt sǎ renunț la munca ȋnceputǎ. Pe de altǎ parte, nici obstacolele ȋntȃlnite ȋn cale nu m-au fǎcut sǎ mǎ opresc din drum. Chiar dacǎ am dat peste opreliști sau am ajuns ȋn momente critice, am cǎutat soluții sǎ ies din impas și am mers mai departe.Nu mǎ obligǎ nimeni sǎ merg ȋn expediții. Este o dorințǎ proprie și, fiindcǎ fac totul din pasiune, trec peste toate greutǎțile ce-mi ies ȋn cale.

Ancuta Feier (Onesti): Care au fost animalele cele mai periculoase pe care le-ati intalnit?

ALIN TOTOREAN: A fost șarpele care m-a mușcat deasupra gleznei stȃngi.S-a ȋntȃmplat lȃngǎ Sikandra, ȋn India. A fost veninos, dar nu mortal. Mi-a pricinuit ȋnsǎ probleme, ureri mari și o ranǎ supurȃndǎ, timp de o lunǎ.

Camelia Gogoi (Targu Ocna): Cat timp va ia sa pregatiti o noua expeditie?

ALIN TOTOREAN: Pentru destinațiile mai dificile ȋncep pregǎtirea cam cu șase luni ȋnainte. Iar pregǎtirea este complexǎ.Trebuie sǎ-mi pregǎtesc traseul și sǎ mǎ documentez referitor la acesta. E nevoie de pregǎtire fizicǎ fiindcǎ, de cele mai multe ori, strǎbat distanțe mari, pe jos, ȋn zone accidentate, dar poate cel mai important lucru este pregǎtirea psihicǎ. Merg singur… nu am cu cine vorbi chiar și sǎptǎmȃni ȋntregi… am parte și de o naturǎ potrivnicǎ… ȋmi apar ȋn cale tot felul de obstacole… clima nu mǎ ajutǎ nici ea… plus condițiile de subzistențǎ care sunt la limitǎ – toate acestea ȋmi pot crea probleme dacǎ aș avea psihicul slab. As claca și s-ar duce totul de rȃpǎ.

Camelia Gogoi (Targu Ocna): Ati renuntat vreodata la o expeditie din cauza celor din jur care au incercat sa va influenteze sa n-o faceti?

ALIN TOTOREAN: Cei din jurul meu nu ȋncearcǎ niciodatǎ sǎ mǎ ȋnfluențeze, indiferent cȃt de periculoasǎ ar fi urmǎtoarea expediție. Ei știu cǎ sunt ȋncǎpǎțȃnat și cǎ ceea ce ȋmi propun caut sǎ și duc la bun sfȃrșit indiferent de pericolele ȋntrezǎrite.Astfel, nici nu am fost ȋn situația de a renunța la vreo expediție din cauza pǎrerii altora. Și nu am renunțat la vreo destinație nici schimbȃndu-mi convingerile proprii. Ȋntotdeauna urmǎtoarea destinație luatǎ ȋn vizor s-a și materializat…

George Ionescu (Onesti): Care dintre expeditiile facute v-au solicitat cel mai mult din punct de vedere fizic si psihic?

ALIN TOTOREAN: Expediția din Australia a fost cea mai solicitantǎ. Am parcurs peste 700 km la temperaturi de peste 50 grade C, subhidratat și cu mȃncare puținǎ, ȋncetinit de ierburi ȋnalte sau de grohotișul zonelor muntoase și ȋnconjurat de tot felul de de reptile veninoase.