Scriere creativa

La Scoala Gimnaziala Angela Gheorghiu din Adjud, am propus un exercitiu de scriere creativa in colectiv pornind de la un text scris de Ana Blandiana. Tema a fost foamea. A fost interesant de observat modul in care noul text a pastrat latura reflexiva, dar si schimbarile de ritm si de stare care surprind cititorul si fac naratiunea interesanta. Fiecare narator se poate identifica printr-o culoare. Iata mai jos ce a iesit.

•  Într-o lume în care timpul pierdut cu discuţiile despre procurarea hranei nu este egalat decât de cel pierdut cu discuţiile despre dietele de slăbire, m-am întrebat cu seriozitate dacă mi-a fost vreodată foame, dacă ştiu ce e foamea. Desigur, nu mă refer la senzaţia fiziologică apărând după câteva ore de la ultimul prânz şi care poate fi făcută să dispară prin simpla îngurgitare a indiferent căror substanţe nutritive, ci la spaima că aceste substanţe nu vor putea fi găsite, că acea senzaţie, la început nici măcar neplăcută, nu este decât un fel de anticameră a morţii, un fragment încă analizabil şi reversibil al unei realităţi care va scăpa definitiv de sub control. În acest din urmă sens, trebuie să mărturisesc - cu un regret care ar putea părea cinic dacă nu ar fi de fapt intimidat şi gata de umilinţă - că nu am cunoscut niciodată adevărata foame. (Ana Blandiana)
• Mi-am amintit apoi de bunica pe linie paterna, care imi povestea de perioada de dupa Al Doilea Razboi Mondial, cand tatal meu avea doar trei ani si tara trecea prin perioada grea a Foametei. Teama aceea instinctuala ca-i va lipsi hrana pentru copii a urmarit-o toata viata, facand-o sa adune mereu alimente care se degradau, sa fie extrem de retinuta cu ceea ce impartea familiei sale.
• Echivalarea timpului despre procurarea hranei cu timpul pierdut pentru renuntarea la unele alimente in cadrul unei cure de slabire duc la o intrebare retorica: “Ce este foamea?” sau, mai bine zis: "Cum se explica adevarata senzatie de foame?”.
• Nu am cunoscut niciodata adevarata foame. Care foame? Ce este foamea? Spaima hranind disperarea ce infloreste in asteptarea mortii.
• Si totusi… sa fiu voit prada foamei? Sa-mi pierd haotic gandurile, invaluindu-ma intr-o lume ambigua… Incep sa-mi  pierd curajul.
• Toata lumea e in dilema, / Pentru ca are o problema, / Nu, pranzul e pe primul loc /  Daca studiezi, ai noroc!
• Orice persoana are mai multe tipuri de foame: nevoia fiziologica, cea de cunoastere, de fericire, de acceptare si de apreciere din partea celor din jur.
• Si, zicand acestea, aud un zgomot asurzitor spunand: "Daca asa gandesti cu adevarat, atunci iti propun ca in urmatoarele zile sa stai si sa astepti... Sa vezi cum ma plimb prin maruntaiele tale gata sa te transform, sa te sleiesc, sa trec prin tine si sa ma privesti in ochi. Atunci iti vei mentine parerea?"

• Treci pe langa mine, draga  mea, / Lasa-ma sa traiesc cumva / Nu ma chinui deloc / C-am sa te prind in coc...
•  Semintele foamei patrund adanc in minte, / Iar raza adevarului pe loc ma cuprinde... /  Nu stiu ce-i universul vietii / Dar  copilul din mine urca  / treptele cartii / Spre curcubeul cunoasterii si al sperantei / De absoarbe cu emotie foamea stiintei.